In ultimile zile și eu și soția am tot întrebat copiii pe care i-am întâlnit dacă se bucură că începe școala. Răspunsul unanim a fost NU. În seara asta discutând am rămas dus pe gânduri de realitatea aceasta și încerc să găsesc un răspuns ca să mă ajute să-mi motivez copii să meargă cu plăcere la școală.
Îmi amintesc că nu am fost un elev eminent dar am învățat bine la școală și începerea școlii de fiecare dată era un mare motiv de bucurie, nu știu dacă era bucurie că scăpam de munca la câmp și acasă poate era și acesta dar mă bucuram (și nu numai eu) că începe școala, că văd colegii, că vom învăța lucruri noi că vom vedea profesorii etc
Timotei este un studios citește singur cărți întregi, calculeaza face engleză și îi plac toate aceste activități și totuși școala nu îl încântă din același motiv pe care l-au enunțat toți copiii întrebați TEMELE. Unii spun că sunt prea multe și grele. Și noi aveam teme și sincer cred că mult mai multe decât cele primite de copii astăzi dar cred că datorită inexistenței calculatorului si implicit a gugălului ne fascina mai mult învățatul. De ce să mai înveți acum dacă Google știe tot si calculatoate avem și în baie?
Probabil și sistemul de învățământ ar trebui să se repoziționeze după vremurile în care trăim (repoziționarea exista dar e foarte înceată) cred că e nevoie de agilitate mai mare. Cred că a venit vremea să se schimbe focalizarea de la mașinărie de tip xerox spre orientarea pe abilitățile personale mai mult (știu că există dar iarăsi suntem anemici cel puțin în România)
Văd că prinde tare contur conceptul de Homeschooling și în România și e bine asta. Se pare că cei școlarizați în acest mod reușesc să depășească lejer la performanțe pe cei din instituțiile de stat și asta o spun universitățile de prestigiu ale lumii unde reușesc admiterea cu performanțe foarte bune cei educați acasă.
Acum întrebarea e pentru părinți: Vă pare bine că vine școala? Teme copiilor înseamnă și teme noastre, necazurile lor le ducem împreună, notele sunt motive comune de bucurie sau întristare, partea financiară e problema noastă. Unii se bucură că au copii activitate și le sunt luați de pe cap, altii privesc cu emoții și teamă detorită aspectelor financiare implicate, mai sunt si unii care încearcă să guste viața în porții mici și nu își fac probleme de ce va fi până la sfârșitul anului școlar.
Sper doar ca școala să fie pentru copii locul în care să se dezvolte intelectual bine și corect fără doctrine globaliste (cer prea mult?) si in același timp sper ca și noi ca părinți să ne facem partea în formarea omuleților ăstora. Voi reveni pe această temă.
