În primul rând vorbesc și din postura de antreprenor (micuț) și din postura de angajat. Deși poate părea părtinitoare scrierea mea, o consider una destul de aproape de realitatea pe care o văd deși are caracterul ei subiectiv.
Aș începe cu specificația că anticipez o criză a forței de muncă în viitorul apropiat și mediu. Nu ma refer la criză de oameni, ci la criză de oameni dispuși să muncească și pregătiți să muncească. Oameni cu nevoie de servici vor fi în foarte mulți, paradoxul va fi că nu își vor găsi de muncă, iar locuri de muncă vor fi și paradoxal nu se vor găsi oameni pentru a ocupa acele posturi. Scriu simplist că nu pot face o analiză comprehensivă a fenomenului dar observ clar două probleme majore.
Prima – Problema mentalității
Trăim vremuri interesante în care probabil avem așa de multe drepturi pe parte de protecție a consumatorilor, protecție a muncii, protecție socială încât ni s-a cam urcat la cap fenomenul și nu îl mai înțelegem bine, ne deformează gândirea. Nu am nimic cu protecția în sine, si eu beneficiez de ea, am cu modul în care ne deformează gândirea. Credem că la un loc de muncă avem doar drepturi nu și obligații. Credem că este de nepermis ca la locul de muncă să mai facem și altceva decât scrie pe contractul de muncă. Preferăm să nu se dea de lucru, să muncim mecanic, că trebuie. Uităm de pasiune, dedicare și implicare. Uităm că binele nostru depinde de binele firmei în care lucrăm. Avem mentalitatea că patronii „este niște hoți” care oricum ne plătesc sub valoarea noastră. Dacă nu terminăm cu mentalitatea asta se vor găsi repede imigranți să ne scape de ea și consider ok, atâta vreme cât noi nu avem chef de muncă afacerile trebuie să găsească.
A doua – Problema calificării
Cine va ști bine o meserie și va fi pasionat de ea va câștiga bani mulți în perioada viitoare. Din păcate școlile nu ne pregătesc pentru meseriile de actualitate, au programe învechite și meseriile cu care ies oamenii din școală sunt desincronizare de realitate. Dacă nu facem ceva pentru a rămâne competitivi și de actualitate nu se va găsi de muncă. Nimeni nu va angaja de milă sau poate va angaja, dar dacă omul nu dă dovadă de interes și implicare în a își actualiza competențele nu va fi ținut acolo. Provocarea mare vă fi să facem cursuri, să ne documentăm bine despre domeniul în care vrem să activăm și să ne ridicăm în permanență nivelul. Nu mai discut de problema robotizării că merg deja prea departe.
Am vorbit în ultimul timp cu multe persoane care voiau să se angajeze și am fost surprins de câteva aspecte. Primul e lipsa de elemente minime de socializare, nu tu bună ziua, nu tu adresare protocolară, chiar o detestare a formalităților și a doua mentalitatea că dacă te știi bine pe smartphone e cam de ajuns pentru activitatea de birou. Aaa… și mai e încă una, ne ofensăm extrem de repede, ne considerăm nerespectați, discriminați, judecați dacă nu primim serviciul pentru care am aplicat.
În concluzie: De muncă va fi, de oameni va fi nevoie cu toate acestea vor exista mulți șomeri și asistați social.
Pentru cei optimiști, realiști, ancorați în realitate: Pregătiți-vă de muncă, respect și câștig. Deja a început fenomenul. Nu, antreprenorii, patronii, angajatorii nu sunt și nu vor fi perfecți dar dacă suntem în căutarea perfecțiunii nu vom munci niciodată. Sau… de ce să nu fiu eu cel care aduce plus valoare?
Succes!
Un mesaj important pentru cititorii acestui blog: antrenorii si angajatii trebuie sa inteleaga fenomenul pe care il traim si sa fie pregatiti sa se adapteze schimbarilor. Sa inteleaga ca empatia, inteligenta emotionala si alte calitati asemanatoare vor fi cel mai important atu pentru cei de maine. Si nu in ultimul rand, sa isi cultive o mentalitate pozitiva, o mentalitate care sa se adapteze schimbarilor si sa profite de oportunitatile oferite.