Tunsoarea și amintirile

Una din amintirile care încă îmi stârnește senzații intense sunt cele referitoare la tunsoare. În fața casei noastre era o frizerie care funcționa într-o clădire confiscată de comuniști de la un boier. În acea cameră care se părăginise bine că nimeni nu avea interesul să o repare, Nea Costică, un țigan priceput, avea „salon”. Era mare meseriaș nea Costică pentru că îmi amintesc cum veneau oameni și din alte sate cu căruța și așteptau la frizerie.

Hairstylistul Costică semăna așa de bine cu Jean Constantin când interpreta rolul lui Ismail, încât am avut mereu senzația că au fost frați. Când avea chef, și chef avea des, scotea scripca și mai făcea câte o cântare să se înveselească. Și acum am „fleșuri” în minte cu el cu vioara, el cu mașina de tuns mecanică din inox, cu el cu mâna plină de spumă de ras dar mai ales cu mirosul de mucegai al clădirii vechi combinat cu cel de spumă de ras și apa de colonie folosite de maestru pentru a ferchezui mușteriii.

La nea Costică nu mergeam des la tuns că mă cam temeam de mașinăriile lui iar imaginea sa cu briciul în mână chiar mă speria când eram țânc. Dacă trebuia să merg al tuns, preferam să merg la doctor că îmi părea mai de încredere. Totuși, am fost de câteva ori și nu am murit ba chiar mă prindea un somn ciudat de am pornit ideea că face vrăji. Tata a învățat să tundă, cine știe dacă nu tot de la Nea Costică, deci ne-a tuns el mereu, doar uneori mergeam la „hairstylistul” satului. La un moment dat, după revoluție, Nea Costică a dispărut din peisaj. Sincer nu îmi amintesc ce s-a întâmplat cu el dar frizeria s-a închis.

După ce m-am căsătorit, nu îmi amintesc să mă fi tuns vreo dată altcineva decât soția mea. Soția mea face vrăji cam ca Nea Costică, îți tot vine să stai la tuns, păcat că nu avem scaun de frizerie că aș dormi acolo. De regulă mă tunde pe un taburet deci nu mă pot relaxa 🙂 am decis că de ne mutăm la țară vreodată să facem și o frizerie.

Și dacă tunsoarea e acasă, am căutat mașini de tuns bune și am încercat câteva în cei 18 ani de căsătorie dar cea mai bună mașinărie pe care ne-o amintim și cea mai silențioasă mașină „nescumpă” a fost un BaByliss luat din Belgia, o mașină cu acumulator, un multifuncțional bună la toate. O mașină de tuns bună, un trimmer bun (are accesorii excelente pentru părul din nas sau urechi) și mașină de tuns barba excelentă, dar foarte eficientă și pentru zone mai sensibile cum ar fi axile (tuns părul de sub braț) sau zona inghinală. O apreciez pentru că e foarte ușor de mânuit și pentru cineva care „mă tunde” cât și pentru mine care îmi aranjez barba și alte zone de unul singur.