Nu știu de unde și până unde au data niște „neni” de numărul meu de telefon. Probabil vreo baza de date a fost vândută către ei, dar aproape zilnic sunt sunat ca să fiu convins cât de mult pot câștiga din tranzacționare.
Unii din ei sunt mai creativi și reușesc să îmi ia 20-30 de secunde. Alții, cu fundal din acela specific de mare gălăgie, din așa-zise săli de tranzacționare mă ajută pentru că pot închide imediat telefonul. Ei, „nenii” ăștia, dar sunt și niște „tănti”, cred că eu am „o căchițâ di bani” acasă și că tot îi număr gândindu-mă ce să fac cu ei. Mai mult, ei bănuiesc că eu abia aștept telefonul lor și că îi consider de încredere să îi ascult.
Ei uită că eu nu îi cunosc, ei nu mă cunosc. Apoi mai uită că eu nu am chef de tranzacții și nici cultură pentru domeniul acesta, uită că eu poate sunt pe budă și poate vreau să mă… pe tranzacțiile lor. Nu vor să știu decât cât de pricepuți sunt ei pe tranzacții, așa de pricepuți că iau telefonul și sună la plesneală. Așa de tari sunt în brokeraj că cer bani la babe prin telefon.
Domnilor brokeri, îmi iau nesimțirea de a vă închide în nas telefonul, fără a vă avertiza că părăsesc conversația, care e monolog. În plus, am un blacklist la telefon pentru că unii din voi sfidează nesimțirea și sună de 10 ori, așa de buni brokeri sunt.
