Aoleu inima mea

Auzeam astăzi dimineață, la știrile RFI, că mai bine din jumătate din decesurile din România au de a face cu inima. Adică, sunt cauzate de afecțiuni ale inimii. Păi nu mă miră, la câte îndură sărăcuța, pocnește odată. De când suntem copii „ne doare la inimă” când ne supără cineva, apoi câte șocuri îi administrăm cu dragostea, ca să nu mai spun cu dorințele pe care le vrem împlinite și cu dezamăgirile de care avem parte. Toate, cumva, lovesc în ea.

Dacă mai adăugăm tonele de substanțe dăunătoare mâncate sau sorbite, cum ar fi alcoolul, cafeaua, drogurile, medicamentele, grăsimi, chimicale din mâncare și altele atunci concluzionăm că, inima ține cu noi totuși. Pompează și pompează cu perseverență prin țevi cu depuneri, cu tot felul de deșeuri prin sânge, cu tot felul de șocuri de care are parte, ea dă cu perseverență înainte.

Ce ar fi ca astăzi, de Ziua Mondială a Inimii să luăm ceva decizii care să îi fie favorabile. Să mai renunțăm la un stil de viață nesănătos, să iertăm, să uităm, să ne mișcăm mai mult și să avem grijă de ea. Ne-a slujit până acum cu îndârjire, poate e cazul să nu mai fim inconștienți de ea și nevoile pe care le are, ci conștienți. Hai să ținem și noi cu ea, măcar cât ține și ea cu noi.

Ia uite-o la lucru!