Încerc întotdeauna să nu mă holbez la oameni, mai ales să nu îmi uit privirea pe vreo femeie, oricât de drăguță ar fi. Îmi iubesc soția și nu vreau să dau prilej minții mele să deraieze și să facă nici un plan care să includă o altă femeie, îmi place de Ana și ca mijloc de protecție, unul din ele, este să îmi disciplinez ochii. Când spun astea mă gândesc în mod deosebit la a nu admira picioare, fund, sâni care știți bine, ne sunt oferite cu generozitate spre a fi poftite.
Azi totuși, m-am holbat tâmpit la mâinile unei doamne la magazin așteptând la cumpărat pâine. Nu, nu mă știu cu astfel de fetișuri, dar mă holbam la unghiile ei. Era stilată toată, dar unghiile false lipite peste ale ei, ajunseseră undeva la jumătatea unghiei naturale, pentru că acestea din urmă crescuseră. Îmi făceam tot felul de calcule: oare sunt lipite cu super glue sau cu aracet? Oare doare să le dezlipești? Oare ce se întâmplă când nu mai țin decât pe 3 mm de unghie?
Doamna s-a prins după un timp că priveam și devenise neliniștită. Foiala ei m-a alarmat și pe mine și mi-am mutat privirea pe pâinea din raft, dar și aia avea niște coji care semănau cu unghiile maron ale doamnei. M-a pufnit râsul uitându-mă la pâine, că doar are Iosua, fiul meu cu cine semăna. Numai el mai râde de ce își închipuie.
Totuși, care e treaba cu unghiile astea false? Oare așa era moda? Or fi rămas mici? O fi efect să pară mai lungi? În fine, cred că e greu să fii femeie și mai ales una din aia plasticată toată. Doamne ajută-le la munca asta grea.
Oare sunt rău? Sau e numai efectul faptului că, o doamnă de la tribunalul Mediaș era să îmi arunce apa clocotită din fierbător pe geam direct pe mine?
