Azi am avut episodul doi, din noua serie de interacționări cu BCR-ul. Despre Samariteanul BCR scriam aici. Azi am fost chemați la bancă, să ni se prezinte oferta și să discutăm cu directorul. Eh, câtă onoare pe noi, chiar cu directorul.
În fine, ne-am afișat amândoi timizi în birou la doamna care ne-a chemat și am început negocierile. De unde domnule, cu doi încăpățânați din ăștia, nu ieși la capete. A chemat directorul. Domnul director nu era tot așa de vorbăreț, dar ne-a explicat ce mari avantaje avem în noua forma.
După un timp, au chemat întăriri. Altă colegă, probabil din „artileria grea”, a fost chemată și au mai sunat încă două. Am făcut o ședință în toată regula la BCR. Dovezi, convingeri, promisiuni, dar nouă tot suspectă ni sa părut oferta. Ce ți-e și cu conspiraționiștii ăștia!
La final am scos și eu argumente. O hârtiuță de la concurență în care scria clar 4.7% dobândă pe lei, față de 4.9% dobândă pe euro la ei. Fără taxe de administrare de analiză sau alte costuri. Așa că s-a mai făcut liniște în birou și am discutat altfel.
Nu au un răspuns de la noi deocamdată. Presiunea pe care o fac asupra noastră, să semnăm noua formă a ratei, e sperietoare. Aproape erau disperați. Ce o fi în spate? De ce atâta grabă? Și mai ales de ce să nu mă lase să plătesc mai mult dacă eu vreau? Hmmmm….. Om fi noi ciudați, dar ei sunt și mai ciudați.
Oricum, eram singurii care râdeau în bancă. Ieșeam și râdeam ca proștii de situația creată. Ei nu își permiteau. Oricât de tâmpit sau supărat e clientul, trebuie să de formalizezi la maxim și să zâmbești doar. I-am compătimit cumva, dar tot am râs. Măcar au clienți fericiți, ar putea să ne pună pe reclame.
Cu fobia asta de banci, ma mir cum te-ai incumetat sa semnezi un contract.
Nu am avut-o, m-am îmbolnăvit pe parcurs 🙂
Si, pana la urma, cum ati facut?
Nu am semnat. Suntem pe contractul vechi.