Mi-am propus să-mi reiau obiceiul de a „îi pârî” pe oameniui faini și astăzi o angajată a unei bănci și o nominalizez (pe bancă) nu cred că fa face bani pe seama mea, m-a impresionat profund. Probabil mulți ar face una ca asta, dar ceea ce mi s-a întmplat e minunat și nu mă pot abține.
Am mers la Banca Transilvania la Mediaș , că mi-a decedat tokenul. Am spus tăte rugăciunile de rigoare să nu prin aglomerația sepcifică și a funcționat, era suspect de liber. Am dat binețe primei ființe de la primul ghișeu unei angajate pe care o văzui prima dată că eu sunt pretin cu colegul lor, Domnul Online doar și întreb: „A fost alarmă cu bombe sau cum de e liber?” După ce m-am dumirit că „mi s-au aliniat nuș ce astre” am fost ajutat repede să scap de token și să rămân și eu, ca tăt rumânu, cu autantificarea pe telefon.
Când m-am văzut gătat în timp record, am mulțumit și am șters-o ca un torent meditând la neobișnuitul zilei, și la Poșta Română (da ați citi bine, și la poșta Română) prinsesem liber, asta da „aliniere de astre”. Cum spuneam, când calculam eu viteza planetelor și cum de am avut eu așa privilegiu aud un glas cristalin pe stradă: „domnul Gavril, domnul Gavril…” mă întorc șocat, da șocat, nu știu să mă fi domnit careva pe stradă în gura mare până azi și o văd pe doamna sau domnișoara de la ghișeu alergându-mă cu buletinul în mână, îl uitasem acolo.
Cum zic, poate nu e extraordinar dar e extraordinar. E fantastic că sunt oameni care deși au și ei oboseli, neajunsuri, nervi, toane se gândesc la un amețit ca mine să nu mai facă un drum sau să constat că la ANAF unde mergeam nu am documentu.
Nu știu cum o cheamă dar simt nevoie să fiu recunoscător, mulțumitor și să apreciez. Să facem la fel deci.
Deci exista si oameni faini că așa-s ei
Mulțumesc!
PîSî 1. Poza nu e a ei 🙂
PîSî 2. Poza e de pe pixabay
